dm02

Daca-i Marti…de 200 de ori cate 3 Ceasuri Bune de Biciclit

De curand, la inceputul lunii trecute, s-au implinit 4 ani de cand am organizat prima editie a plimbarii saptamanale de marti seara a grupului Adevaratii VeloPrieteni, iar acum, pe 16 august, am bifat in calendarul plimbarilor noastre cea de-a 200-a editie a evenimentului Daca este Marti, sunt 3 Ceasuri Bune de Biciclit.

Filmare by Marius Dobre

In cei 4 ani, prin cele 200 de editii desfasurate, plimbarea de marti seara a devenit probabil cea mai cunoscuta plimbare in grup pe doua roti din Bucuresti si implicit din Romania, dar si cea mai longeviva, inclusiv din punct de vedere al continuitatii sale.

La un simplu calcul, de la prima editie, in calendar s-au scurs vreo 216 zile de marti, ceea ce inseamna ca in cei 4 ani, doar in 16 seri, plimbarea de marti seara nu a avut loc din cauza vremii total neprielnice pentru pedalat, adica ploaie torentiala, viscol sau gheata prezenta pe carosabil. Altfel, nimic nu ne-a oprit din organizarea plimbarii noastre.dm07

Foto by Dragos Diaconescu

Poate si din acest motiv, pe langa placerea de a pedala alaturi de noi, plimbarea de marti seara a adunat un total de peste 11.000 de participanti, adica o medie de vreo 55 de biciclisti pe editie, de-a lungul timpului fiind numeroase editiile in care au pedalat impreuna peste 100 de persoane, recordul prezentei la plimbarea de marti fiind de 167 de adevarati veloprieteni (in august 2013). In cele 200 de editii, traseele plimbarii de marti au strans aproximativ 8000 de km, trasee realizate prin Bucuresti si prin satele din apropierea capitalei.

dm05

Foto by Dragos Diaconescu

Pe langa plimbarea in sine, relaxarea alaturi de prieteni, socializarea dinainte si de dupa plimbare, rolul cel mai important al plimbarii de marti este acela de a incuraja biciclistii sa pedaleze in trafic. Venind alaturi de noi, cei mai multi biciclisti prind curajul de a pedala apoi si singuri pe carosabil, prin traficul atat de greu din Bucuresti. Astfel, in cei 4 ani, am primit zeci de mesaje de multumire pentru faptul ca iesirile noastre din timpul saptamanii prin Bucuresti au contribuit la luarea deciziei de a merge zilnic pe bicicleta, prin capitala, la serviciu sau doar de agrement. Din acest motiv, continuam sa organizam aceasta plimbare, si o vom face atat timp cat va exista interesul bucurestenilor sa pedaleze in grup, seara.

Filmare by Dragos Diaconescu

Pe langa plimbarea de marti, de vreo doi ani, a aparut nevoia aparitiei si a unei plimbari in seara de luni, Bicicleala de Luni (eveniment initiat de Mihai Denes pentru grupul Adevaratii VeloPrieteni, care in curand va ajunge la a 100-a editie), unde cei care sunt incepatori se pot plimba intr-un ritm mai lejer, iar dupa ce prind abilitatile necesare, pot avansa si la plimbarea de marti, unde ritmul este un pic mai rapid.

11053892_1561520184123556_4435971549473354263_n

Grafica by Florin Nastasa

Pentru toti cei care inca nu au auzit de plimbarile noastre de luni si de marti seara, precizam ca locul de plecare este Parcul Izvor (rondul dinspre Casa Poporului), unde ne intalnim incepand cu ora 19.15, si de unde plecam la ora 19.30.

dm02

Foto by Marius Dobre

Pentru orice alte detalii si reguli, pot fi consultate evenimentele organizate si promovate pe paginile urmatoare:

fm400

O vară de anduranță

Cele două luni rămase din această vară vor sta sub zodia Anduranței pentru cicliștii români care și-au descoperit pasiunea pentru turele de anduranță, ture în care singura competiție este cea cu tine însuți, cu propriile tale limite.

Astfel, toți pasionații de anduranță au ocazia să își depășească limitele în cadrul brevetelor organizate cu startul la București de către Asociația Adevărații VeloPrieteni România, alături de magazinul  ROVELO Biciclete. Iar, între două brevete, cei care doresc se pot antrena sau chiar relaxa în Turul Munteniei, eveniment anual organizat în cadrul grupului Adevărații VeloPrieteni și care a ajuns la a patra ediție.

Prima anduranță a verii a avut loc deja în weekendul trecut, când pe parcursul a aproape 27 de ore, 74 de cicliști (dintre care 10 fete, un minor și o persoană cu dizabilități) din 13 județe au dat curs provocării de a pedala pentru obținerea brevetului de 400 de km, și, totodată, de a bifa cea de-a treia etapă din Cupa AV-ROVELO.

fm400

Cicliștii care au luat startul au avut de parcurs un traseu de 400 de km pe itinerariul București – Plopeni – Câmpina – Valea Lungă – Vârfuri – Pucioasa – Târgoviște – Găești – Giurgiu – București, cu o diferență de nivel de aproximativ 2300 de metri, având de cucerit cățărări speciale ca cele de la Telega, Provița de Jos, Provița de Sus, Vârfuri și Daia.

pc2

La finalul celor 27 de ore (startul s-a dat la ora 5, sâmbătă dimineață, iar sosirea a avut loc până în jurul orei 7, duminică dimineața), 57 de cicliști, dintre care 7 fete, au reușit să ajungă cu succes la Arcul de Triumf.

Pe traseu, pe lângă cățărările amintite, cicliștii au avut de înfruntat vântul foarte puternic, canicula (temperaturi de până la 40 de grade), niște coborâri periculoase din cauza unor porțiuni de asfalt cu nisip, o porțiune mai proastă de drum pe aproximativ 60 de km prin Dâmbovița și către final și întunericul.

Primii cinci cicliști au sosit la Arcul de Triumf după 16h3omin, primele fete acoperind cei 400 de km în aproximativ 23 de ore.

primii

Foto by Flaviu Dobre-Calman, Mihai Deneș și Iulian Ene.

Set 1 fotografii Set 2 fotografii Set 3 fotografii

Peste două săptămâni, în weekendul 30-31 iulie, cicliștii vor da curs provocării de a obține cel de-al patrulea brevet de anduranță, cel de 600 de km, pe care vor trebui să-l parcurgă în maximum 40 de ore.

Traseul, cu o diferență de nivel de aproximativ 3000 de metri, îi va duce pe participanți către malul mării, de unde îi va aduce înapoi către București, pe un alt drum, traversând Dunărea la dus pe podul de la Giugeni-Vadu Oii, iar la întoarcere pe la Chiciu, cu bacul.

Toți cei care au adunat cele 4 brevete, automat, vor primi titlul de Super Randonneur. De asemenea, vor primi o diplomă specială (a cărei grafică este realizată de Ovidiu) și Cupa AV-ROVELO.

Ulterior, în weekendul prelungit, 13-15 august, de Sf. Maria, pentru că brevetele și provocările nu se termină cu titlul de Super Randonneur, iubitorii de anduranță vor fi invitați să participe la parcurgerea unui traseu de 1000 de km, cu o diferență de nivel de aproximativ 13.000 de metri, pe itinerariul București – Sinaia – Râșnov – Bran – Dâmbovicioara – Câmpulung Muscel – Curtea de Argeș – TRANSFĂGĂRĂȘAN – Cârțișoara – Sibiu – Săliște – TRANSALPINA – Novaci – Horezu – Slatina – Roșiori de Vede – Alexandria – București. Cei care vor lua startul vor avea la dispoziție 75 de ore pentru a-l termina în vederea obținerii brevetului.

Acest brevet de 1000 de km are rolul său în cadrul titlului de Randonneur 5000, o distincție care se acordă ciclistului care termină într-un ciclu de 4 ani următoarele brevete: 200, 300, 400, 600, 1000, Paris-Brest-Paris și un Flèche Vélocio (o tură de ciclism în care un grup de 3-5 cicliști iși propun să parcurgă în 24 de ore o distanță de cel puțin 360 kilometri pe un traseu oarecare).

Aceste brevete sunt totodată și o pregătire pentru toți cei care în anii următori vor dori să participe la renumitele ture de anduranță din Europa, respectiv Paris-Brest-Paris (2019) – 1230 de km, Londra-Edinburg-Londra (2017) – 1433 de km sau 1001 Miglia din Italia (2020) – 1616 km, unde ne dorim ca România să participe ca o echipă.

Pe lângă aceste ture de anduranță, evenimentul devenit deja tradiție, aflat la a patra ediție, Turul Munteniei ar putea fi considerat de către unii o adevărată relaxare.

După edițiile anterioare, la care prezența a fost de la an la an tot mai numeroasă, 21 în 2013, 31 în 2014, 72 în 2015, în acest an intenționează să participe peste 100 de cicliști. Startul va avea loc sâmbătă, la ora 06.45, ora la care acum 106 ani plecau participanții la primul tur ciclist organizat vreodată în România, exact pe traseul din 1910, București – Ploiești – Sinaia – Târgoviște – București, doar că atunci cei 265 de km cu diferență de nivel de aproximativ 1600 de metri erau parcurși în trei etape, în timp ce astăzi, îl dăm gata într-o zi, de la răsărit până la apus.

tm1

Detalii despre evenimentul organizat în acest an le puteți afla de aici sau de pe pagina turului organizat de Adevărații VeloPrieteni.

Grafică by Cristi Soare.

tm16

rg2

Adio, Gabi, prieten drag!

rg1

Era începutul lui august 2014. Trecuseră trei ediții ale Biciclelii de Luni, iar eu nu apucasem din cauza programului de la birou din acea perioadă să ajung la niciuna. În acea seară, în sfârșit reușeam și eu să ajung în zona Titan, de unde se dădea startul acestei plimbări. Printre cei prezenți pe lângă tufele din fața intrării la metrou, stăteai TU, un băiat cu ochelari, cu bicicleta sprijinită de tine, așteptând cu nerăbdare și cu o față zâmbitoare prima ta plimbare alături de grupul nostru de bicicliști.

Venisei împreună cu doi prieteni, Nicu și soția acestuia, el, cunoștință ceva mai veche pentru noi cei din grup. M-am îndreptat înspre voi, v-am salutat, iar Nicu ne-a făcut cunoștință, spunându-mi că sunteți foarte buni prieteni. Am schimbat câteva cuvinte și ți-am urat bun venit în rândul Adevăraților VeloPrieteni.

După ”botez”, ai fost aproape nelipsit de la cele mai importante evenimente organizate în grup, fiind prezent inclusiv la plimbările de mai multe zile, cu cortul, unde cu totul alta este atmosfera și relațiile dintre oameni devin mai strânse, având posibilitatea să-i cunoști mai în amănunt.

Apogeul pentru tine, ca biciclist, așa cum îmi mărturiseai într-o seară, a fost veloexpediția din 2015 către Vama Veche, când te-ai și oferit să ne dai o mână de ajutor. De atunci, relația noastră, a celor din echipa de organizare a evenimentelor grupului, cu tine, a devenit tot mai apropiată. Ai devenit un om de încredere, care, chiar, fără să ți se ceară, te ofereai să ajuți, să fii voluntar, fiind un adevărat model pentru ceea ce înseamnă voluntariat.

În ultimul an, ai fost prezent ca voluntar la organizarea evenimentelor de fiecare dată când timpul ți-a permis, venind de foarte multe ori cu idei astfel încât lucrurile să fie făcute mai bine. Am fost împreună în ultima veloanduranță, pe Transalpina și Transfăgărășan, am fost împreună pe Drumul Vinului, Drumul Fructelor, Drumul Voievozilor, în Turul Munteniei și în multe alte plimbări devenite deja tradiție pentru noi. Întotdeauna, în preajma ta, dacă îți cerea cineva un sfat, tu i-l ofereai cu drag și mereu cu zâmbetul pe față.

Pentru ediția din acest an a plimbării către mare, încă de acum câteva luni ne-ai anunțat că vei fi prezent 100% și că dacă este nevoie ne putem baza pe ajutorul tău în ceea ce privește organizarea veloexpediției. Și așa s-a și întâmplat: ai dat încă o dată dovadă de maximă seriozitate în tot ceea ce te-ai angajat să faci pentru ca evenimentul să fie un succes pentru participanți și pentru grup.

Cu ceva timp înainte de ziua plecării, ai decis că ai prefera să vii cu motorul (cealaltă pasiune a ta, tot pe două roți), în loc să pedalezi, întrucât te deranja o problemă la un genunchi. Ai ales să vii cu motorul și te-ai oferit să asiguri asistență pe drum participanților la nevoie, împreună cu mașina de însoțire a plutonului de bicicliști.

Toate acestea ne-au făcut să luăm în calcul în viitorul apropiat de a te ruga să faci parte atât din echipa de administrare a grupului, cât și să devii membru al asociației noastre. Faptele, caracterul, atitudinea, toate te recomandau pentru ambele funcții…

rg6

Din păcate, a doua ta participare la plimbarea către mare s-a terminat prea brusc, prea tragic și prea devreme, drumul tău către mare cotind în sus, către ceruri, de unde, noi, cei rămași în veloexpediție am simțit că în toate cele patru zile ne-ai asistat de acolo ca totul să decurgă așa cum ți-ai dorit și tu, fără probleme.

Noi ne-am întors acasă, iar acum te vom însoți cu lacrimi de durere pe ultimul tău drum pe acest pământ.

Poate că nici nu mai contează în aceste clipe grele pentru familia ta și pentru toți prietenii și cunoscuții tăi dacă problema care a dus la tragicul accident au fost condițiile de drum, condițiile meteo sau vreo defecțiune tehnică. Tot ceea ce contează este că pierderea pentru toți cei care te-am cunoscut și îndrăgit este imensă, fiind un șoc din care cu greu ne vom reveni. Este păcat că pentru un suflet atât de mare ca al tău, destinul a fost atât de nemilos.

Dragul nostru, Gabi, Dumnezeu să te odihnească-n pace! Pentru noi, prietenii tăi bicicliști, vei rămâne în amintirea noastră un ÎNGER PE DOUĂ ROȚI și îți promitem că nu te vom uita niciodată!

Adio, prieten drag!

rg2

Daca este Marti, sunt 3 Ceasuri Bune de Biciclit

In 2012, la aproape jumatate de an de la crearea grupului Adevaratii VeloPrieteni, am simtit nevoia de a avea o plimbare in fiecare seara de marti, pana atunci singurele zile in care se organizau saptamanal ture cu bicicletele fiind miercuri (Miercurea Bicicletei), joi (Joi pedalezi cu noi) si vineri (Masa Critica, doar in ultima zi de vineri a fiecarei luni).

Denumirea evenimentului mi-a venit oarecum pe loc, inspirat de vorba din popor cum ca „marti sunt 3 ceasuri rele”. Si atunci am zis de ce nu am transforma, noi, biciclistii, superstitia veche de sute de ani in „3 ceasuri bune…de biciclit”, in care sa aratam in mod civilizat ca existam in trafic si ca avem drepturi si obligatii ca toti ceilalti participanti la trafic.

11053892_1561520184123556_4435971549473354263_nSi astfel, a rezultat automat si faptul ca plimbarea de marti inseamna in jur de 3 ore, intr-un ritm destul de lejer, o viteza medie de deplasare de 20-22 km/h, functie si de traseu, fiind destinata tuturor categoriilor de biciclisti. Fiecare editie are un traseu propriu, „proiectat” astfel incat sa descopere noi si noi locuri din Bucuresti, iar cand vremea ne permite si din satele din apropierea capitalei. De asemenea, unele trasee, functie de diverse evenimente istorice, culturale, care sunt aniversate in acea seara, ne duc prin zonele care au legatura cu acestea, asfel incat sa oferim participantilor si altceva pe langa plimbarea in sine.

Astfel, multe dintre editii au fost adevarate plimbari cicloturistice, prin care am descoperit, redescoperit locuri interesante ale orasului in care traim, istoria si cultura acestuia.

11232365_1670381813237392_7709763337935794640_nIn cei 3 an si jumatate de la crearea evenimentului, acesta a devenit, probabil, cea mai cunoscuta plimbare pe biciclete din Bucuresti si din Romania, avand totodata si cel mai mare numar de editii organizate. In cele 182 de zile de marti de cand a avut loc prima plimbare de marti seara, au fost organizate 171 de editii ale evenimentului, practic doar in 11 seri de marti pot spune ca am avut parte de 3 ceasuri rele din cauza conditiilor meteo total neprielnice biciclistului, plimbarea fiind anulata.

In cele 171 de editii ale plimbarii de marti au participat in total aproximativ 10.000 de biciclisti (recordul de participare fiind de 167 de biciclisti la o editie din august 2013), iar traseele au totalizat aproape 7000 de km.

10458636_1561521444123430_5542506083107115916_nEvenimentul creat de mine si coordonat cu ajutorul celorlalti admini ai grupului Adevaratii VeloPrieteni are propria sa pagina de FB, Daca este Marti, sunt 3 Ceasuri Bune de Biciclit, fiind promovat si pe pagina plimbarilor cu bicicleta in Bucuresti, I bike Bucharest.

Va multumesc tuturor celor care veniti cu placere sa pedalati in tura de marti, devenita model si pentru membri ai grupului din alte orase ale tarii, care si-au creat si ei cate o astfel de plimbare de seara, si va promit ca atat cat va fi interes din partea voastra, a adevaratilor veloprieteni, DACA VA FI MARTI, VOR FI 3 CEASURI BUNE DE BICICLIT, de la ora 19.15, din Parcul Izvor.

LA MULTI ANI, dragi adevarati veloprieteni!

12279223_913128342103710_3431284022512975666_n

11043212_1095284400497430_3380322811713828454_n

Bicicleala de Luni

Grupul Adevaratii VeloPrieteni a fost creat din nevoia de a aduna la un loc oameni cu o pasiune comuna: bicicleala.

12279223_913128342103710_3431284022512975666_nIn timp, multi membri ai grupului au dovedit initiativa si implicare in organizarea si coordonarea plimbarilor cu bicicleta. Unul dintre acestia a fost Mihai Denes, care la scurt timp dupa ce a descoperit grupul (prin vara lui 2013), a demonstrat ca isi doreste foarte mult sa fie unul dintre promotorii miscarii pe bicicleta in Bucuresti si in Romania. Printre numeroasele initiative pe care le-a avut de cand a devenit unul dintre administratorii grupului Adevaratii VeloPrieteni si membru fondator al asociatiei Adevaratii VeloPrieteni Romania, a fost aceea de a „umple” si prima zi a saptamanii cu o plimbare pe bicicleta.

10509735_1162184567140746_5939816539157370570_nAstfel, in vara lui 2014, a luat decizia si, totodata, si-a asumat responsabilitatea oganizarii saptamanal a unei ture destinate in principal segmentului de biciclisti incepatori, in special celor care nu au curajul necesar de a iesi din zona parcurilor si de a pedala singuri pe carosabil, in traficul „nebun” al capitalei.

In acest mod a aparut „Bicicleala de Luni”, o plimbare destinata incepatorilor, inclusiv copiilor insotiti de catre parinti, avand un traseu de 25-30 de km, creat „la libera inspiratie” a lui Mihai, care de regula nu depaseste zona capitalei, cu un ritm de pedalare de 18-20 km/h.

11043212_1095284400497430_3380322811713828454_nDesi, plimbarea de luni a fost conceputa pentru a-i atrage in strada pe biciclistii incepatori, cu fiecare editie, multi dintre cei trecuti de acest nivel, au ramas loiali „Biciclelii de Luni”, participand cu drag in continuare alaturi de cei nou veniti in grup sau care, pur si simplu, se alatura plimbarii pe traseu, fiind placut impresionati de aparitia unui „pluton” de biciclisti pe strada.

Sunt cativa adevarati veloprieteni care au inceput cu „Bicicleala de Luni” sa ia parte la plimbarile in grup si care intre timp au ajuns la nivelul de a pedala chiar la TDJ – tura de viteza de joi seara, si care isi amintesc cu drag de primele „bicicleli”.

Dupa un an si jumatate de la crearea sa, „Bicicleala de Luni” a strans 70 de editii, serile de luni in care plimbarea nu a avut loc din cauza conditiilor meteo necorespunzatoare putand fi numarate pe degetele de la maini. Astfel, la cele 70 de plimbari, au participat in total peste 2000 de adevarati veloprieteni, iar traseele acestora au totalizat vreo 2000 de kilometri.

Pagina evenimentului: Bicicleala de Luni. Evenimentul este promovat si pe pagina dedicata plimbarilor cu bicicleta din Bucuresti: I bike Bucharest.

In anul 2016, „Bicicleala de Luni” va continua sa va propuna noi trasee, in fiecare seara de luni, atunci cand conditiile meteo vor permite o plimbare relaxanta si placuta, de la ora 19.15, din Parcul Izvor. La start veti fi mereu intampinati de catre Mihai, alaturi de sotia sa, Ioana, care de regula inchide „plutonul” (asigurandu-se ca „nimeni nu este lasat in urma”) si de cele mai multe ori si de catre cei doi copii ai lor, pasionati si ei de plimbarile cu bicicleta, Calin si Ondine.

11020835_1148372225188647_3297105033931113831_n

11667492_1176513315707871_6077929564199145831_nPana atunci, la trecerea dintre ani, acestia, impreuna cu ceilalti admini ai grupului Adevaratii VeloPrieteni, va ureaza LA MULTI ANI tuturor celor care iubiti plimbarea pe doua roti!

RaleighStrada3

Eu si Ea

Mai erau vreo 45 de zile pana la startul meu in cursa vietii: Paris-Brest-Paris. Iar eu aveam o mica-mare problema: pe ce bicicleta voi pedala cei 1230 de km ai „monumentului turelor de anduranta”. Cursiera mea Specialized, pe care pedalasem brevetele de 200 si 300 de km necesita o servisare serioasa, motiv pentru care la brevetele de 400 si 600 de km imprumutasem ciclocrosul lui Cristi Soare.

Intr-una din seri cand discutam despre aceasta problema, era in apropierea mea si Dan Gioara, patronul magazinului de biciclete Rovelo. Mi-a propus sa trec intr-una din zile pe la magazinul lui din Berceni si sa incerc cateva biciciclete pe care le are in magazin si sa mi-o aleg pe cea pe care ma simt cel mai bine si care cred eu ca este cea mai potrivita pentru o astfel de tura, pentru o astfel de provocare ciclistica.

Am mers la magazinul aflat in Soseaua Berceni nr. 8, si am probat vreo zece modele, pana am urcat pe EA: Raleigh Strada Three. Intamplator, in jurul halei pline de biciclete, drumul este pe alocuri destul de accidentat. Asa ca am avut ocazia sa vad cum se comporta bicicleta si daca drumul nu este drept ca in palma. Aveam experienta neplacuta a drumurilor destul de proaste pe care pedalasem pe cursiera in cele 4 brevete. Acestea, intr-adevar avusesera loc in Romania, acum mergeam in Franta. Dar, trebuia sa fiu cat de cat preventiv pentru orice as fi gasit pe cei 1230 de km.

Desi, toate celelalte modele incercate anterior aveau suspensie pe fata, iar Strada Three era singura dintre ele cu furca fixa, totusi pe aceasta m-am simtit cel mai confortabil, vibratiile generate de drumul amintit fiind destul de bine preluate de catre furca bicicletei. Dupa cativa kilometri pedalati acolo in jurul magazinului, m-am decis: cu Raleigh Strada Three voi merge in Franta.

11057472_10154001927541258_654278543031903477_n

11219656_10154225500966258_960436141627982743_n

In cele 45 de zile ramase pana la startul de pe Velodromul National de langa Paris, am avut ocazia sa constat ca facusem o alegere foarte buna, pedaland aproximativ 2500 de km.

Prima proba de anduranta pentru aceasta bicicleta a fost Transalpina si Transfagarasanul intr-o singura sesiune, aproximativ 500 de km pe drumuri mai mult sau mai putin asfaltate, avand in vedere calitatea asfaltului de pe cele doua sosele transalpine. Am fost multumit in totalitate de cum s-a comportat. Si mai ales de cum m-a ajutat sa termin cei 500 de km. Raleigh Strada Three a fost la inaltime, atat la propriu, cat si la figurat.

11174762_10154006981621258_1306949190889321866_n

11745366_10154001926161258_3046062625314225654_n

Au urmat cei 1300 de km pe Eurovelo6, prin Franta, Germania, Elvetia, Austria si Liechtenstein, unde iarasi am fost satisfacut de alegerea facuta. Drumurile pe cei 1300 de km au fost in general piste special amenajate pentru bicicleta, insa nu in totalitate asfalt, ci si multe portiuni de macadam, drum forestier, pietris.

10329247_10154246113721258_5617578921437343881_n

12107027_10154246106441258_2548119243413323990_n

Un ultim test de anduranta pentru Strada Three l-a reprezentat Turul Munteniei, aproximativ 300 de km pe drumuri asfaltate „romaneste”.

11870659_10154068100111258_5897605598986238008_n

Pe langa aceste ture, cu celelalte trasee pedalate la evenimentele organizate in timpul saptamanii sau in weekend-urile de pana la startul de la Paris, am adunat vreo 2500 de km cu aceasta bicicleta. Eram incantat ca nu ma dezamagise deloc: nu avusesem nicio problema tehnica, nici macar vreo pana. Asadar, am plecat increzator la Paris, ca nu doar picioarele si psihicul ma vor ajuta sa termin cursa, ci si bicicleta.

12118982_10154242435836258_5762155344482708990_n

Iar finalul celor 1230 de km au dovedit din plin ca Raleigh Strada Three nu m-a tradat in niciun fel. Totul, din punct de vedere al bicicletei, a mers ca uns. Asa cum am sperat sa fie.

11816988_10154123041836258_2039155382552052540_n

11898823_10154122947231258_5268608551749302954_n

11902273_10154123055741258_7896592479437873366_n

11907167_10154123064286258_5267436893755375392_n

11951921_10154123050931258_2696582954197335887_n

11953026_10154122906611258_5047628578234388836_n

11960024_10154122941046258_2730015663965544775_n

Ar fi fost chiar perfect daca as fi fost prevazator sa-i atasez niste prelungitoare ghidonului pentru a avea mai multe pozitii a mainilor, intrucat atatea zeci de ore de presiune continua asupra nervilor palmelor lasa urme si mainile iti amortesc pentru o perioada lunga de timp.  Desi, multi cu care am discutat mi-au spus ca si asa, indiferent de bicicleta, o presiune atat de lunga asupra nervilor tot ar fi avut acelasi efect. Acum, la trei luni dupa tura de la Paris, inca astept ca amorteala sa dispara.

PBP2015

Ulterior, Raleigh Strada Three a dovedit ca este o bicicleta care poate face fata cu brio si drumurilor mai proaste de la noi din tara. In doua luni si jumatate cat am folosit aproape zi de zi aceasta bicicleta, am acoperit 5555 km, si pot spune doar atat: alegerea mea a fost inspirata.

11800154_10154050544311258_5525818384474532092_n

Multumesc, Rovelo! Multumesc, Dan! Pentru intreg suportul logistic oferit indeplinirii unui vis si, totodata, reprezentarii Romaniei pentru prima data in istoria „monumentului turelor de anduranta”, Paris-Brest-Paris.

RaleighStrada3

12033219_10154251220551258_3518265931940473123_n

Sus, sus, la Cruce, sus!

Mai ajunsesem de doua ori pana acum la Crucea de pe Caraiman, crucea spre care, probabil, toti, cand trecem prin Busteni, nu rezistam tentatiei de a ne arunca privirea in sus, catre ea. Si daca avem noroc sa nu fie ascunsa dincolo de nori, sa ramanem cu privirea tintuita catre ea pana dispare din raza noastra vizuala. Cel putin, mie, cam asta mi se intampla de fiecare data cand sunt acolo. Si cum spuneam la inceput, mai ajunsesem de doua ori langa ea si de fiecare data tot cu bicicleta. Doar ca in datile anterioare, era in mijlocul verii, desi o zi de vara nu iti garanteaza neaparat o vreme perfecta pentru urcat la Cruce. De data aceasta, am planificat aceasta veloaroganta (sub numele „Atentie! Se pedaleaza: Sus, sus, la Cruce, sus!) la sfarsit de octombrie cu o zi inainte de Ziua Armatei, pentru a da o semnificatie aparte plimbarii noastre, si anume, sa ne aducem aminte acolo ajunsi langa Crucea Eroilor Neamului, de cei care si-au jertfit viata pentru tara in care traim si pedalam cu drag.

Si norocul a fost de partea noastra. Si daca am fi putut comanda undeva sau cuiva o astfel de vreme, tot nu am fi putut avea parte de asa ceva. Cele mai optimiste prognoze tot ne „ofereau” vreo 2-3 ore de stropi de ploaie. Nu a fost sa fie spre bucuria noastra. In schimb, am avut parte de o temperatura mult mai ridicata acolo sus pe platoul Bucegilor (8-9 grade) decat cea care se inregistra la plecarea de jos din Comarnic (zero grade). Si un decor al norilor sub noi superb.

12046841_10154251230221258_750524072651339689_nAm plecat plini de energie vreo 20 de biciclisti sa cucerim inaltimile Caraimanului in drumul nostru catre Cruce. Vreo 12 am plecat din gara Comarnic de la 556.41 de metri „de asupra marei”, asa cum tine sa ne precizeze placuta din gara acestui orasel de munte.

12042915_10154251206511258_2365116895436858911_n

12046967_10154251206501258_7277818987947825321_nCeilalti ni s-au alaturat pe drum, venind in Sinaia cu masinile sau locuind chiar in Sinaia, cum a fost cazul lui Alex Typer. El avea sa fie si cel care a impins cel mai putin bicicleta pe cararea de munte dinspre Babele spre Cruce. Stateam si ne minunam cum reusea sa ramana pe bicicleta, desi panta arata de 45% catre cerul albastru de deasupra noastra, plafonul de nori fiind deja sub noi, cer albastru brazdat din plin de avioane, care erau cu peste 2000 de metri mult mai aproape de noi decat atunci cand suntem acasa in Bucuresti. Ce-i drept, si raportul foi-pinioane il ajutau mult pe Alex, insa oricum a fost de admirat.

12036787_10154251219291258_5215605866740636823_nDrumul pana la Piatra Arsa a fost urcat de catre fiecare in ritmul sau, regrupandu-ne din cand in cand pentru a merge impreuna mai departe. Cativa dintre participanti ratasera un pic startul, intarziind la plecarea din Sinaia, insa am tinut legatura atat cat ne-a permis prezenta semnalului GSM. La cabana Babele, am facut o pauza ceva mai lunga pentru a ne energiza cu cate o ciorba calda si a mai prinde ceva energie pentru asaltul final catre Cruce.

10406490_10154251214971258_9119478912229485135_n

12043102_10154251216781258_1547383764826144683_n

12188895_943023409070424_3469346603838750254_nDupa ce ne-am strans aproape toti, am plecat pe drumul ingust catre obiectivul turei noastre. Am inceput sa pedalam cu mare grija printre pietre sau prin santurile aflate pe cararea ingusta in urcare. Am trecut rand pe rand de pe o parte a muntelui pe cealalta, trecand de la umbra, care aducea temperatura la 1-2 grade, la soarele, care ne facea sa simtim vreo 8-9 grade asupra noastra. La un moment dat, unul dintre baieti (a fost si o fata prezenta printre noi, Iustina), Daniel B, incercand sa pedaleze prin santul ingust a fost aruncat dincolo de carare, ajungand vreo 2-3 metri sub ea, in prapastie. Spre norocul sau, s-a oprit pe o treapta a prapastiei, cu bicicleta deasupra capului sau. A avut noroc, si trecand peste loviturile de la cot si genunchi, si-a continuat alaturi de ceilalti aventura catre 2291 de metri, altitudinea maxima a zilei, locul amplasarii Crucei Eroilor, monument construit intre anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor neamului cazuti in Primul Razboi Mondial, la initiativa Reginei Maria si a Regelui Ferdinand al României, cu scopul de a fi vazuta de la o distantă cat mai mare.

12122502_10154251219051258_7986110939662619800_n

12043162_943024009070364_5774935762384279931_n

12096023_10154251219946258_4280004836750246773_n Dupa ce am oprit pe marginea ultimei creste pentru a admira de la distanta monumentul din fata noastra si decorul superb al norilor care dansau in fata noastra, dar sub noi, am pornit pe ultimele sute de metri catre Cruce.

12033219_10154251220551258_3518265931940473123_n

12046843_10154251220821258_1881317783698545150_n

11990535_10154250038291258_6516238588211495988_nIn jurul orei 15, eram langa aceasta si o admiram din toate unghiurile pentru a cuprinde cat mai bine in obiectivul apatului de fotografiat cei peste 35 de metri ai monumentului.

12065535_10154251221281258_4036393178664161756_nAm facut si o fotografie de grup in amintirea acestui moment unic. Unic, pentru ca, am avut parte si de aparitia unui efect optic, surprins foarte bine de Adrian Stoica (autorul fotografiilor din acest articol, alaturi de mine): „Gloria” (umbra unor obiecte sau persoane este proiectata pe un nor sau o zona cu ceata, astfel ca umbra apare marita si se poate observa cand obiectul / fiinta se gaseste intre astru (Soare) la apus sau la rasarit si un nor sau o zona cu ceata, fenomen care apare foarte rar). Ne-am zis ca nimic nu a fost intamplator in aceasta zi.

10537024_10154251222036258_3751657304904371239_n

12043174_943024345736997_5029857348695420742_nApoi, am inceput sa facem drumul inapoi. Pana la Babele, iarasi, unii pe bicicleta, altii pe langa ea. La Babele, ne-am schimbat de haine, pregatindu-ne de vitezele ametitoare de care urma sa avem parte pana jos in Sinaia. Cei  aproape 25 de km de asfalt dintre Piatra Arsa si DN1 aveam sa ii cobor in mai putin de 40 de minute cu o viteza medie de peste 40 de km/h. Toti, cand am ajuns jos, in Sinaia, ne-am spus acelasi lucru: „Ce coborare! A meritat si numai pentru aceasta cei 42 de km de urcare continua! Insa, avand in vedere si de ce privelisti am avut parte acolo sus, cu atat mai mult!”

12039709_10154251231316258_428147030299780596_n

12188973_10154251232471258_7573461499893936994_nAici, in DN1, ne-am oprit pentru regrupare si dupa ce au coborat toti, am plecat impreuna cu Alex la restaurantul sau din Sinaia, Riviera, atat de binecunoscut noua, Adevaratilor VeloPrieteni, fiind de fiecare data primiti cu mare ospitalitate. Aveam la dispozitie doar vreo 75 de minute pentru a manca, insa gazdele noastre au fost la inaltime si au reusit sa faca acest lucru. In plus, Alex, incantat de acest traseu, a plusat si ne-a marit obisnuitul discount la nota de plata de la 20% la 25%.

A fost o zi superba, cu oameni dragi, pe care o vom tine minte multa vreme de acum incolo.

12042867_10154251232466258_8788406732125039619_n