tren0

CFR-ul, partenerul ideal pentru cicloturism

Relatia grupului Adevaratii VeloPrieteni cu CFR-ul a inceput cam in acelasi timp cu infiintarea grupului. In prima primavara, dupa crearea grupului, am inceput sa organizam ture cicloturistice care presupuneau plecarea noastra, a biciclistilor, prin tara, la distante considerabile de capitala. Si cum reuseam sa ne adunam 15-20 de veloprieteni, de fiecare data, umpleam spatiul si asa redus din trenurile romanesti, ni-i suiam pe „nasi” in cap, ne prelungeam discutiile de la urcarea in tren si pana la destinatie, negociam cat puteam negocia, in conditiile in care nici acestora nu le era clar care sunt cu exactitate prevederile legate de transportul bicicletei in tren. Si povestea s-a tot repetat cam vreo doi ani, de cate 2-3 ori pe luna in sezonul de biciclit. La inceput, cum venea iarna, nu prea ne mai indepartam de Bucuresti, turele se organizau in apropierea capitalei si uite asa pentru cateva luni, cei de la CFR mai „scapau” de noi.
tren2
In primavara lui 2014, s-a intamplat ca la una dintre editiile evenimentului “Prin sate de munte romanesti”, sa fim vreo 47 de veloprieteni care sa plecam catre Targoviste. Cu o seara inainte, am mers la agentia de bilete de langa gara sa iau cele 47 de bilete pentru noi si pentru bicicletele noastre. Mi s-a spus ca nu pot fi emise decat 10 bilete, pentru ca trenul este o sageata albastra. Dupa lungi discutii, casierita mi-a mai oferit inca 10 bilete, cu riscul ca isi pierde serviciul, conform spuselor sale. Am mers apoi in gara, si pe rand de la alte doua case, am reusit sa obtin si diferenta de bilete. Pe vremea aceea, sistemul nu reusea sa detecteze in timp real ca au mai fost emise bilete de bicicleta. Dar, pana la urma, cei din cadrul CFR-ului si-au dat seama ca au emis 47 de bilete si au facut imposibilul peste noapte si ne-au pus la dispozitie un vagon-sageata albastra doar pentru noi, grupul de biciclisti.
Din acel moment, practic, au inceput discutiile cu persoane de decizie din cadrul CFR-ului, si astfel am reusit sa ajungem la o intelegere: pentru orice grup mai mare de 10-12 persoane, trebuia sa solicitam in scris vagon pentru biciclete cu minimum 3 zile inainte de ziua plecarii cu trenul. Si astfel, am reusit mai bine de doi ani sa organizam in combinatia bicicleta-tren zeci de evenimente, unele dintre acestea insemnand un record daca nu mondial, sigur national, aproximativ 100 de biciclisti intr-un tren.
tren3
Acest lucru s-a intamplat prima data cand am mers la Zimbraria Neagra de la Bucsani, record care s-a repetat apoi si la tura pe malul Dunarii de la Oltenita la Giurgiu. De asemenea, tot aproape de 100 de veloprieteni, rezultati din doua ture paralele, ne-am intors si de la Mangalia, din turele de Vama Veche.
Ulterior, a urmat o perioada in care relatia cu CFR-ul a inceput sa scartie, pentru ca cineva din CFR avusese grija sa limiteze numarul de bilete de bicicleta pe care poate sa-l emita sistemul la doar doua de vagon. Adica maximum 8-10 bilete de tren, fara a lua macar in calcul daca pe traseu un biciclist coboara, sa poata fi emis un alt bilet pe distanta ramasa unui biciclist care s-ar fi urcat ulterior. A fost iarasi o perioada in care au aparut discutii peste discutii si cautarea de tot felul de compromisuri, astfel incat sa reusim sa facem cicloturism in tara noastra.
In toamna lui 2015, in sfarsit, la conducerea CFR Calatori, a fost numita o persoana cu o viziune diferita de tot ceea ce fusese pana atunci. Un om care a acceptat de la primul contact sa asculte problemele biciclistilor cand calatoresc cu trenul in Romania. Si acest om si-a adunat toti directorii din subordine si le-a cerut sa gaseasca solutii. La o urmatoare intalnire, noi de o parte, conducerea CFR-ului de partea cealalta, am incercat sa vedem ce solutii au fost gasite. Si surpriza: cei mai multi dintre directori au inceput cu “NU SE POATE!”. Iar directorul CFR Calatori s-a ridicat, a trecut de partea noastra la masa discutiilor si le-a cerut acestora sa vina cu solutii constructive, si sa renunte la acest “NU SE POATE!”.
tren9
Pentru prima data, am inteles ca cineva chiar isi doreste sa schimbe ceva in CFR, si totodata si in relatia acestei institutii de transport cu clientii sai, pasagerii.
Au urmat alte intalniri, in cadrul carora noi am venit cu idei, inspirate din tarile europene, care in mare parte au fost acceptate de conducerea CFR, inclusiv am incheiat un protocol, prin care ne-am angajat sa contribuim impreuna la civilizarea transportului pe calea ferata.
tren4
Cel mai important este faptul ca au fost acceptate idei pe care unii dintre noi le-am vazut in drumurile noastre prin Europa cu bicicleta in trenurile de aici si au inceput demersuri serioase pentru punerea lor in practica. Astfel, foarte curand, CFR-ul va veni cu o supriza multa asteptata de catre cicloturisti.
tren5
Vor urma si alte proiecte pe care le vom demara impreuna, cum ar fi parcarile pentru biciclete supravegheate in statiile de tren.
Recent, acest OM, Iosif SZENTES, directorul CFR, a avut si o alta initiativa, aceea de a fi roman si de a ajuta pe romanii din Republica Moldova sa ajunga gratuit cu trenul la vot, si anume sa plateasca din propriul salariu pentru cei care doreau sa mearga sa voteze, intrucat Ministerul Finantelor abrogase ordonanta care prevedea acest lucru.
tren1
Ultima “isprava” rezultata din partenerariatul nostru este alocarea unor vagoane dedicate grupului de biciclisti care va participa la un eveniment cicloturistic prin satele de munte argesene, astfel incat cei 50 de biciclisti care vor pleca din Bucuresti sa calatoreasca in conditii cat mai civilizate pana la Curtea de Arges.
tren8
In tot acest context, noi sustinem schimbarea pe care Iosif SZENTES o face la nivelul acestei companii de transport, atat de importante atat pentru viitorul Romaniei, cat si, in mod particular, pentru dezvoltarea cicloturismului in tara noastra.
tren0

La 5 ani de Adevărați VeloPrieteni

La 5 ani de la crearea acestui grup, Adevaratii VeloPrieteni au ajuns sa fie peste 7000. O crestere semnificativa de la an la an. Speram ca tot mai multi dintre noi sa fie prezenti in trafic si la evenimentele pe doua roti, acestea fiind scopurile principale ale infiintarii acestui grup acum 5 ani, scopuri care raman valabile in continuare.

av5-ani-final-gol1

Si in cel de-al 5 an au fost organizate evenimentele sinbol ale grupului, avand si sustinerea asociatiei pe care am infiintat-o in primavara anului trecut, sustinere care s-a concretizat intr-o mult mai buna organizare a evenimentelor.

Astfel s-au regasit in calendarul ultimului an: Turul Munteniei, Hai cu bicicleta in Vama, impreuna cu AV!, Prin sate de munte romanesti pe doua roti , Prin sate de campie romanesti pe doua roti, Marsul Tacerii, Ora Pamantului, Indragostit de bicicleta, Pe urmele lui Mihai Eminescu prin Bucuresti, Iubesti Bucuresti? Hai sa biciclesti!, Vestitorii primaverii pe biciclete, Flori pentru fete pe biciclete, Prima plimbare a primaverii etc.

tm

De asemenea, au aparut noi evenimente, cel mai important fiind Romania Cicloturistica 2016, o veloexpeditie de 10 zile prin Romania, pentru descoperirea de pe doua roti a frumusetilor tarii noastre.

Pe langa acestea, cu sprijinul asociatiei, au fost organizate, pentru prima data la Bucuresti, brevetele de anduranta (de 200, 300, 400, 600 si 1000 de km), in urma carora aproximativ 250 de ciclisti au obtinut peste 500 de brevete pe distantele de mai sus, iar dintre acestia 33 de ciclisti au obtinut titlul de Super Randonneur 2016 (au obtinut in acest an brevetele de 200, 300, 400 si 600 de km), in timp ce in veloaroganta anului, in brevetul de 1000 de km, 7 ciclisti au reusit sa termine traseul care a inclus Transalpina si Transfagarasanul, cu vreo 13.000 de metri diferenta de nivel.

rr

Pana la sfarsitul acestui an, vor mai fi organizate (functie si de conditiile meteo), celelalte evenimente devenite deja traditionale pentru aceasta parte a anului: Tura de la Nucsoara, Turul frunzelor moarte, Ajutoarele lui Mos Craciun pe doua roti, Pedalam si de Mos Nicolae, Sa cintim Eroii Revolutiei printr-o plimbare pe biciclete, De ziua nationala a Romaniei pe doua roti, Ultima adevarata veloprietenie a anului, Castelele de pe Valea Prahovei, Catarari prin Prahova etc.

nuc

In majoritatea evenimentelor, multi membri ai grupului s-au implicat ca voluntari in organizarea acestora.

In ultimul an, administratorii grupului, impreuna cu membrii asociatiei, au avut o activitate intensa pentru obtinerea sprijinului autoritatilor locale in organizarea cat mai corespunzatoare a evenimentelor pe doua roti. Totodata, au continuat discutiile cu reprezentantii diverselor ministere pentru adoptarea legii cicloturismului, unde s-a obtinut sprijinul actualului guvern si promisiunea ca legea va fi adoptata in curand in forma ceruta de grupurile si asociatiile de biciclisti.

De asemenea, s-au facut pasi importanti si in ceea ce priveste transportul cat mai civilizat al biciclistilor cu trenul, urmand in curand sa avem parte de o surpriza placuta din partea CFR-ului.

Pe langa toate aceste activitati, am continuat ca turele din timpul saptamanii sa aiba loc aproape fara intrerupere. Astfel, Bicicleala de Luni a ajuns la peste 100 de editii organizate in cei aproape 2 ani de la aparitia evenimentului, iar Daca este Marti a trecut de editia cu numarul 200 in aproximativ 4 ani de la prima editie. La fel si TDJ-ul (tura de joi), destinata celor care sunt pasionati de viteza, a adunat multe editii, fiind nelipsita din calendar, mai ales in zilele cu vreme frumoasa.

tma

Din fericire, in acest an, ne-am confruntat cu tot mai putine probleme din partea celor prezenti la evenimente, semn imbucurator ca tot mai multi dintre biciclisti sunt constienti de tot ceea ce presupune sa fii parte din trafic.

Noi, Adevaratii VeloPrieteni, in continuare, asteptam sa ni se alature tot mai multi oameni care doresc sa pedaleze in mod civilizat in trafic si care sa-si ofere seri frumoase de bicicleala sau weekend-uri petrecute intr-un mod frumos si sanatos.

De asemenea, ii asteptam pe toti cei care doresc sa se implice in orice fel in ceea ce facem pentru acest sport, respectiv fie sa devina voluntari, fie membrii simpatizanti ai asociatiei, fie sa directioneze catre asociatie 2% din impozitul pe venit, fie prin aducerea diversilor sponsori alaturi de comunitatea biciclistilor.

 

La multi ani, Adevarati VeloPrieteni!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Transfagarasanul, pe bicicleta, la 14 ani

La inceputul verii, cand a venit vorba de ce vom face in concediu, sotia mea, Carolin, mi-a sugerat ca o parte din acesta sa mi-l petrec doar alaturi de fiul meu, care venea dupa perioada de examene de admitere la liceu. Si pe loc, mi-am zis ca este o idee perfecta, intrucat pana acum nu avusesem ocazia sa plecam mai multe zile doar noi doi pe bicicleta. Si l-am anuntat si pe el. A fost o incantare pentru el, insa cand a auzit ca vom pleca pe Transfagarasan, a stat un pic si m-a intrebat: „Esti sigur ca voi face fata? Nu prea am mai pedalat de vara trecuta din Franta!” Si i-am spus ca am incredere in puterea si ambitia lui de a pedala pentru ca nici vara trecuta inainte de cei peste 1000 de km prin Europa, nu pedalase tot anul mai mult de 100 de km.

14193756_10155122435641258_713564576_n

Si a sosit prima zi. Carolin ne-a dus cu masina pana la Curtea de Arges si de aici am plecat in doi, in prima zi, urcare usoara pana la Cetatea Poienari, vreo 25 de km, un fel de incalzire pentru zilele urmatoare. In prima seara, ne-am cazat la casute in campingul Dracula, aflat la poalele dealului pe care se afla cetatea.

A doua zi, pe la pranz, sub amenintarea prognozei de ploaie, ne-am continuat drumul cu urcarea celor 6 km pana la Barajul Vidraru. Am terminat cu bine catararea, dupa care ne-am oprit sa luam pranzul la Valea cu Pesti, unde am ajuns exact la ora de deschidere a restaurantului si chiar cand incepea sa ploua. Ploaia a tinut exact cat am stat noi la masa, si ne-am continuat pedalatul, avand urmatoarea tinta Piscul Negru, cu putin inainte de locul de campare, pentru a mai manca cate ceva. Deja catararea continua catre Balea Lac incepuse, ceea ce insemna ca fusese ziua intrarii in ritm pentru asaltul final.

 

 

In a treia zi, ne-am trezit ceva mai devreme, am luat micul dejun la pensiunea din apropierea campingului, si avand parte de o vreme superba, cu un soare incantator, ne-am inceput asaltul celor 13 km catre varful care se lasa cu greu vizibil privirii noastre, din cauza drumului in serpentine, care se tot muta de pe o parte a muntelui pe cealalta.

Dupa o scurta oprire la cabana Capra si la cascada cu acelasi nume, unde ne-am mai hidratat si energizat cu sorici si covrigi, ne-am trezit pedaland pe ultimii kilometri ai catararii. Cu cate o scurta oprire la fiecare borna kilometrica, pentru refacerea fortelor, am ajuns la 3 kilometri de varf, in locul unde muntele se deschide cu totul privirii, putand vedea traseul pana pe partea cealalta, unde chiar dupa colt se afla refugiul Salvamont.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Aceasta a fost momentul in care Laurentiu mi-a zis: „urcarea pana acolo mi se pare imposibila pentru mine”. I-am spus ca este doar o iluzie optica a rampei pe care o vede de la distanta, va reusi sa treaca si de partea aceasta. Si a pornit incet-incet sa pedaleze in fata mea, asa cum o facuse toata urcarea, iar dupa ce am trecut de refugiu, la borna care indica 2 km pana la Balea Lac, s-a oprit si mi-a spus mandru: „A fost mult mai usoara aceasta portiune decat altele dinainte”. Desi, in realitate, aceea este portiunea cu panta cea mai mare de pe Transfagarasan, dar, probabil, faptul ca se afla tot mai aproape de punctul final al urcarii, l-a facut sa simta astfel. Apoi a urmat ultimul kilometru pana la intrarea in tunelul care face legatura intre Muntenia si Transilvania. La intrarea in tunel a urmat replica sa: „Am reusit, tati! A fost greu, dar nu atat de greu cat mi-am imaginat cat va fi.” I-am spus, incantat si mandru de performanta pe care o traia cu atata bucurie: „Te iubesc! De astazi, esti si barbat, si ciclist!”. Am batut palma si ne-am imbratisat. Bucuria amandurora era de nedescris. Ne luase cu tot cu pauze vreo 3 ore sa urcam acei 13 km de catarare continua.

Ne-am imbracat avand in vedere atat racoarea din tunel, cat si faptul ca prietenii nostri, Mihai si Ioana, care trecusera cu masina  cu cateva ore inaintea noastra pe Transfagarasan, ne anuntasera ca dincolo, in Transilvania, sunt nori si este frig. Am trecut prin tunel, am mers la cabana de langa lac, unde am luat pranzul in nori, iar exact cand ne pregateam sa incepem coborarea, brusc, norii s-au dat deoparte si ne-au lasat cale libera catre Cartisoara.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am coborat impreuna cu grija intrucat traficul era destul de aglomerat, dar totusi cu viteze de 35-50 km/h. O perioada de timp, fiul meu a tinut in spatele bicicletei sale un sir intreg de masini cu un autobuz in frunte. Cu pauzele pentru cateva fotografii, coborarea efectiva a durat vreo 40 de minute. La finalul coborarii, Laurentiu a ridicat bratele in semn de invingator, ca un adevarat ciclist profesionist la capatul unei victorii. Pentru ca si-a invins teama ca Transfagarasanul reprezinta ceva imposibil de facut pe bicicleta la varsta lui. Eu l-am incurajat tot drumul ca va reusi, dar cel care a depus efortul de a urca acel munte pe doua roti a fost doar el.

14045644_10155105082576258_767846553477233335_n

La doar cateva minute dupa ce am ajuns la campingul din Cartisoara, la Casa Duse, unde ne-am cazat intr-o casuta, a inceput o ploaie torentiala, iarasi, sus, pe munte, de unde coborasem, totul era negru. Am concluzionat impreuna ca in cele 3 zile de Transfagarasan, vremea a fost de partea noastra, ajutandu-ne si ea sa ne ducem misiunea la capat cu bine. Asadar, Laurentiu, parafrazand titlul romanului „Capitan la 15 ani”, poate spune: „Transfagarasanul, pe bicicleta, la 14 ani”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

dm02

Daca-i Marti…de 200 de ori cate 3 Ceasuri Bune de Biciclit

De curand, la inceputul lunii trecute, s-au implinit 4 ani de cand am organizat prima editie a plimbarii saptamanale de marti seara a grupului Adevaratii VeloPrieteni, iar acum, pe 16 august, am bifat in calendarul plimbarilor noastre cea de-a 200-a editie a evenimentului Daca este Marti, sunt 3 Ceasuri Bune de Biciclit.

Filmare by Marius Dobre

In cei 4 ani, prin cele 200 de editii desfasurate, plimbarea de marti seara a devenit probabil cea mai cunoscuta plimbare in grup pe doua roti din Bucuresti si implicit din Romania, dar si cea mai longeviva, inclusiv din punct de vedere al continuitatii sale.

La un simplu calcul, de la prima editie, in calendar s-au scurs vreo 216 zile de marti, ceea ce inseamna ca in cei 4 ani, doar in 16 seri, plimbarea de marti seara nu a avut loc din cauza vremii total neprielnice pentru pedalat, adica ploaie torentiala, viscol sau gheata prezenta pe carosabil. Altfel, nimic nu ne-a oprit din organizarea plimbarii noastre.dm07

Foto by Dragos Diaconescu

Poate si din acest motiv, pe langa placerea de a pedala alaturi de noi, plimbarea de marti seara a adunat un total de peste 11.000 de participanti, adica o medie de vreo 55 de biciclisti pe editie, de-a lungul timpului fiind numeroase editiile in care au pedalat impreuna peste 100 de persoane, recordul prezentei la plimbarea de marti fiind de 167 de adevarati veloprieteni (in august 2013). In cele 200 de editii, traseele plimbarii de marti au strans aproximativ 8000 de km, trasee realizate prin Bucuresti si prin satele din apropierea capitalei.

dm05

Foto by Dragos Diaconescu

Pe langa plimbarea in sine, relaxarea alaturi de prieteni, socializarea dinainte si de dupa plimbare, rolul cel mai important al plimbarii de marti este acela de a incuraja biciclistii sa pedaleze in trafic. Venind alaturi de noi, cei mai multi biciclisti prind curajul de a pedala apoi si singuri pe carosabil, prin traficul atat de greu din Bucuresti. Astfel, in cei 4 ani, am primit zeci de mesaje de multumire pentru faptul ca iesirile noastre din timpul saptamanii prin Bucuresti au contribuit la luarea deciziei de a merge zilnic pe bicicleta, prin capitala, la serviciu sau doar de agrement. Din acest motiv, continuam sa organizam aceasta plimbare, si o vom face atat timp cat va exista interesul bucurestenilor sa pedaleze in grup, seara.

Filmare by Dragos Diaconescu

Pe langa plimbarea de marti, de vreo doi ani, a aparut nevoia aparitiei si a unei plimbari in seara de luni, Bicicleala de Luni (eveniment initiat de Mihai Denes pentru grupul Adevaratii VeloPrieteni, care in curand va ajunge la a 100-a editie), unde cei care sunt incepatori se pot plimba intr-un ritm mai lejer, iar dupa ce prind abilitatile necesare, pot avansa si la plimbarea de marti, unde ritmul este un pic mai rapid.

11053892_1561520184123556_4435971549473354263_n

Grafica by Florin Nastasa

Pentru toti cei care inca nu au auzit de plimbarile noastre de luni si de marti seara, precizam ca locul de plecare este Parcul Izvor (rondul dinspre Casa Poporului), unde ne intalnim incepand cu ora 19.15, si de unde plecam la ora 19.30.

dm02

Foto by Marius Dobre

Pentru orice alte detalii si reguli, pot fi consultate evenimentele organizate si promovate pe paginile urmatoare:

fm400

O vară de anduranță

Cele două luni rămase din această vară vor sta sub zodia Anduranței pentru cicliștii români care și-au descoperit pasiunea pentru turele de anduranță, ture în care singura competiție este cea cu tine însuți, cu propriile tale limite.

Astfel, toți pasionații de anduranță au ocazia să își depășească limitele în cadrul brevetelor organizate cu startul la București de către Asociația Adevărații VeloPrieteni România, alături de magazinul  ROVELO Biciclete. Iar, între două brevete, cei care doresc se pot antrena sau chiar relaxa în Turul Munteniei, eveniment anual organizat în cadrul grupului Adevărații VeloPrieteni și care a ajuns la a patra ediție.

Prima anduranță a verii a avut loc deja în weekendul trecut, când pe parcursul a aproape 27 de ore, 74 de cicliști (dintre care 10 fete, un minor și o persoană cu dizabilități) din 13 județe au dat curs provocării de a pedala pentru obținerea brevetului de 400 de km, și, totodată, de a bifa cea de-a treia etapă din Cupa AV-ROVELO.

fm400

Cicliștii care au luat startul au avut de parcurs un traseu de 400 de km pe itinerariul București – Plopeni – Câmpina – Valea Lungă – Vârfuri – Pucioasa – Târgoviște – Găești – Giurgiu – București, cu o diferență de nivel de aproximativ 2300 de metri, având de cucerit cățărări speciale ca cele de la Telega, Provița de Jos, Provița de Sus, Vârfuri și Daia.

pc2

La finalul celor 27 de ore (startul s-a dat la ora 5, sâmbătă dimineață, iar sosirea a avut loc până în jurul orei 7, duminică dimineața), 57 de cicliști, dintre care 7 fete, au reușit să ajungă cu succes la Arcul de Triumf.

Pe traseu, pe lângă cățărările amintite, cicliștii au avut de înfruntat vântul foarte puternic, canicula (temperaturi de până la 40 de grade), niște coborâri periculoase din cauza unor porțiuni de asfalt cu nisip, o porțiune mai proastă de drum pe aproximativ 60 de km prin Dâmbovița și către final și întunericul.

Primii cinci cicliști au sosit la Arcul de Triumf după 16h3omin, primele fete acoperind cei 400 de km în aproximativ 23 de ore.

primii

Foto by Flaviu Dobre-Calman, Mihai Deneș și Iulian Ene.

Set 1 fotografii Set 2 fotografii Set 3 fotografii

Peste două săptămâni, în weekendul 30-31 iulie, cicliștii vor da curs provocării de a obține cel de-al patrulea brevet de anduranță, cel de 600 de km, pe care vor trebui să-l parcurgă în maximum 40 de ore.

Traseul, cu o diferență de nivel de aproximativ 3000 de metri, îi va duce pe participanți către malul mării, de unde îi va aduce înapoi către București, pe un alt drum, traversând Dunărea la dus pe podul de la Giugeni-Vadu Oii, iar la întoarcere pe la Chiciu, cu bacul.

Toți cei care au adunat cele 4 brevete, automat, vor primi titlul de Super Randonneur. De asemenea, vor primi o diplomă specială (a cărei grafică este realizată de Ovidiu) și Cupa AV-ROVELO.

Ulterior, în weekendul prelungit, 13-15 august, de Sf. Maria, pentru că brevetele și provocările nu se termină cu titlul de Super Randonneur, iubitorii de anduranță vor fi invitați să participe la parcurgerea unui traseu de 1000 de km, cu o diferență de nivel de aproximativ 13.000 de metri, pe itinerariul București – Sinaia – Râșnov – Bran – Dâmbovicioara – Câmpulung Muscel – Curtea de Argeș – TRANSFĂGĂRĂȘAN – Cârțișoara – Sibiu – Săliște – TRANSALPINA – Novaci – Horezu – Slatina – Roșiori de Vede – Alexandria – București. Cei care vor lua startul vor avea la dispoziție 75 de ore pentru a-l termina în vederea obținerii brevetului.

Acest brevet de 1000 de km are rolul său în cadrul titlului de Randonneur 5000, o distincție care se acordă ciclistului care termină într-un ciclu de 4 ani următoarele brevete: 200, 300, 400, 600, 1000, Paris-Brest-Paris și un Flèche Vélocio (o tură de ciclism în care un grup de 3-5 cicliști iși propun să parcurgă în 24 de ore o distanță de cel puțin 360 kilometri pe un traseu oarecare).

Aceste brevete sunt totodată și o pregătire pentru toți cei care în anii următori vor dori să participe la renumitele ture de anduranță din Europa, respectiv Paris-Brest-Paris (2019) – 1230 de km, Londra-Edinburg-Londra (2017) – 1433 de km sau 1001 Miglia din Italia (2020) – 1616 km, unde ne dorim ca România să participe ca o echipă.

Pe lângă aceste ture de anduranță, evenimentul devenit deja tradiție, aflat la a patra ediție, Turul Munteniei ar putea fi considerat de către unii o adevărată relaxare.

După edițiile anterioare, la care prezența a fost de la an la an tot mai numeroasă, 21 în 2013, 31 în 2014, 72 în 2015, în acest an intenționează să participe peste 100 de cicliști. Startul va avea loc sâmbătă, la ora 06.45, ora la care acum 106 ani plecau participanții la primul tur ciclist organizat vreodată în România, exact pe traseul din 1910, București – Ploiești – Sinaia – Târgoviște – București, doar că atunci cei 265 de km cu diferență de nivel de aproximativ 1600 de metri erau parcurși în trei etape, în timp ce astăzi, îl dăm gata într-o zi, de la răsărit până la apus.

tm1

Detalii despre evenimentul organizat în acest an le puteți afla de aici sau de pe pagina turului organizat de Adevărații VeloPrieteni.

Grafică by Cristi Soare.

tm16

rg2

Adio, Gabi, prieten drag!

rg1

Era începutul lui august 2014. Trecuseră trei ediții ale Biciclelii de Luni, iar eu nu apucasem din cauza programului de la birou din acea perioadă să ajung la niciuna. În acea seară, în sfârșit reușeam și eu să ajung în zona Titan, de unde se dădea startul acestei plimbări. Printre cei prezenți pe lângă tufele din fața intrării la metrou, stăteai TU, un băiat cu ochelari, cu bicicleta sprijinită de tine, așteptând cu nerăbdare și cu o față zâmbitoare prima ta plimbare alături de grupul nostru de bicicliști.

Venisei împreună cu doi prieteni, Nicu și soția acestuia, el, cunoștință ceva mai veche pentru noi cei din grup. M-am îndreptat înspre voi, v-am salutat, iar Nicu ne-a făcut cunoștință, spunându-mi că sunteți foarte buni prieteni. Am schimbat câteva cuvinte și ți-am urat bun venit în rândul Adevăraților VeloPrieteni.

După ”botez”, ai fost aproape nelipsit de la cele mai importante evenimente organizate în grup, fiind prezent inclusiv la plimbările de mai multe zile, cu cortul, unde cu totul alta este atmosfera și relațiile dintre oameni devin mai strânse, având posibilitatea să-i cunoști mai în amănunt.

Apogeul pentru tine, ca biciclist, așa cum îmi mărturiseai într-o seară, a fost veloexpediția din 2015 către Vama Veche, când te-ai și oferit să ne dai o mână de ajutor. De atunci, relația noastră, a celor din echipa de organizare a evenimentelor grupului, cu tine, a devenit tot mai apropiată. Ai devenit un om de încredere, care, chiar, fără să ți se ceară, te ofereai să ajuți, să fii voluntar, fiind un adevărat model pentru ceea ce înseamnă voluntariat.

În ultimul an, ai fost prezent ca voluntar la organizarea evenimentelor de fiecare dată când timpul ți-a permis, venind de foarte multe ori cu idei astfel încât lucrurile să fie făcute mai bine. Am fost împreună în ultima veloanduranță, pe Transalpina și Transfăgărășan, am fost împreună pe Drumul Vinului, Drumul Fructelor, Drumul Voievozilor, în Turul Munteniei și în multe alte plimbări devenite deja tradiție pentru noi. Întotdeauna, în preajma ta, dacă îți cerea cineva un sfat, tu i-l ofereai cu drag și mereu cu zâmbetul pe față.

Pentru ediția din acest an a plimbării către mare, încă de acum câteva luni ne-ai anunțat că vei fi prezent 100% și că dacă este nevoie ne putem baza pe ajutorul tău în ceea ce privește organizarea veloexpediției. Și așa s-a și întâmplat: ai dat încă o dată dovadă de maximă seriozitate în tot ceea ce te-ai angajat să faci pentru ca evenimentul să fie un succes pentru participanți și pentru grup.

Cu ceva timp înainte de ziua plecării, ai decis că ai prefera să vii cu motorul (cealaltă pasiune a ta, tot pe două roți), în loc să pedalezi, întrucât te deranja o problemă la un genunchi. Ai ales să vii cu motorul și te-ai oferit să asiguri asistență pe drum participanților la nevoie, împreună cu mașina de însoțire a plutonului de bicicliști.

Toate acestea ne-au făcut să luăm în calcul în viitorul apropiat de a te ruga să faci parte atât din echipa de administrare a grupului, cât și să devii membru al asociației noastre. Faptele, caracterul, atitudinea, toate te recomandau pentru ambele funcții…

rg6

Din păcate, a doua ta participare la plimbarea către mare s-a terminat prea brusc, prea tragic și prea devreme, drumul tău către mare cotind în sus, către ceruri, de unde, noi, cei rămași în veloexpediție am simțit că în toate cele patru zile ne-ai asistat de acolo ca totul să decurgă așa cum ți-ai dorit și tu, fără probleme.

Noi ne-am întors acasă, iar acum te vom însoți cu lacrimi de durere pe ultimul tău drum pe acest pământ.

Poate că nici nu mai contează în aceste clipe grele pentru familia ta și pentru toți prietenii și cunoscuții tăi dacă problema care a dus la tragicul accident au fost condițiile de drum, condițiile meteo sau vreo defecțiune tehnică. Tot ceea ce contează este că pierderea pentru toți cei care te-am cunoscut și îndrăgit este imensă, fiind un șoc din care cu greu ne vom reveni. Este păcat că pentru un suflet atât de mare ca al tău, destinul a fost atât de nemilos.

Dragul nostru, Gabi, Dumnezeu să te odihnească-n pace! Pentru noi, prietenii tăi bicicliști, vei rămâne în amintirea noastră un ÎNGER PE DOUĂ ROȚI și îți promitem că nu te vom uita niciodată!

Adio, prieten drag!

rg2

Daca este Marti, sunt 3 Ceasuri Bune de Biciclit

In 2012, la aproape jumatate de an de la crearea grupului Adevaratii VeloPrieteni, am simtit nevoia de a avea o plimbare in fiecare seara de marti, pana atunci singurele zile in care se organizau saptamanal ture cu bicicletele fiind miercuri (Miercurea Bicicletei), joi (Joi pedalezi cu noi) si vineri (Masa Critica, doar in ultima zi de vineri a fiecarei luni).

Denumirea evenimentului mi-a venit oarecum pe loc, inspirat de vorba din popor cum ca „marti sunt 3 ceasuri rele”. Si atunci am zis de ce nu am transforma, noi, biciclistii, superstitia veche de sute de ani in „3 ceasuri bune…de biciclit”, in care sa aratam in mod civilizat ca existam in trafic si ca avem drepturi si obligatii ca toti ceilalti participanti la trafic.

11053892_1561520184123556_4435971549473354263_nSi astfel, a rezultat automat si faptul ca plimbarea de marti inseamna in jur de 3 ore, intr-un ritm destul de lejer, o viteza medie de deplasare de 20-22 km/h, functie si de traseu, fiind destinata tuturor categoriilor de biciclisti. Fiecare editie are un traseu propriu, „proiectat” astfel incat sa descopere noi si noi locuri din Bucuresti, iar cand vremea ne permite si din satele din apropierea capitalei. De asemenea, unele trasee, functie de diverse evenimente istorice, culturale, care sunt aniversate in acea seara, ne duc prin zonele care au legatura cu acestea, asfel incat sa oferim participantilor si altceva pe langa plimbarea in sine.

Astfel, multe dintre editii au fost adevarate plimbari cicloturistice, prin care am descoperit, redescoperit locuri interesante ale orasului in care traim, istoria si cultura acestuia.

11232365_1670381813237392_7709763337935794640_nIn cei 3 an si jumatate de la crearea evenimentului, acesta a devenit, probabil, cea mai cunoscuta plimbare pe biciclete din Bucuresti si din Romania, avand totodata si cel mai mare numar de editii organizate. In cele 182 de zile de marti de cand a avut loc prima plimbare de marti seara, au fost organizate 171 de editii ale evenimentului, practic doar in 11 seri de marti pot spune ca am avut parte de 3 ceasuri rele din cauza conditiilor meteo total neprielnice biciclistului, plimbarea fiind anulata.

In cele 171 de editii ale plimbarii de marti au participat in total aproximativ 10.000 de biciclisti (recordul de participare fiind de 167 de biciclisti la o editie din august 2013), iar traseele au totalizat aproape 7000 de km.

10458636_1561521444123430_5542506083107115916_nEvenimentul creat de mine si coordonat cu ajutorul celorlalti admini ai grupului Adevaratii VeloPrieteni are propria sa pagina de FB, Daca este Marti, sunt 3 Ceasuri Bune de Biciclit, fiind promovat si pe pagina plimbarilor cu bicicleta in Bucuresti, I bike Bucharest.

Va multumesc tuturor celor care veniti cu placere sa pedalati in tura de marti, devenita model si pentru membri ai grupului din alte orase ale tarii, care si-au creat si ei cate o astfel de plimbare de seara, si va promit ca atat cat va fi interes din partea voastra, a adevaratilor veloprieteni, DACA VA FI MARTI, VOR FI 3 CEASURI BUNE DE BICICLIT, de la ora 19.15, din Parcul Izvor.

LA MULTI ANI, dragi adevarati veloprieteni!

12279223_913128342103710_3431284022512975666_n